În lumea actuală, din ce în ce mai globalizată, în care interacțiunile internaționale devin ceva obișnuit, este important să existe instrumente care să permită schimbul eficient de informații și măsurători în diferite sisteme de unități. Un astfel de instrument este transmițătorul de temperatură.

Sisteme de măsurare a temperaturii

Celsius (°C)

Scala Celsius, inventată de astronomul suedez Anders Celsius în 1742, se bazează pe împărțirea intervalului dintre punctul de topire a gheții și punctul de fierbere a apei în 100 de părți egale. Punctul de topire al gheții este de 0 °C, iar punctul de fierbere al apei este de 100 °C la presiunea atmosferică la nivelul mării.

Este utilizat pe scară largă în viața de zi cu zi, în calculele științifice și meteorologice, în majoritatea țărilor din lume.

Fahrenheit (°F)

Scara Fahrenheit a fost propusă de fizicianul german Daniel Gabriel Fahrenheit în 1724. Această scală definește punctul de topire a gheții la 32 °F și punctul de fierbere a apei la 212 °F la presiunea atmosferică normală.

Este cel mai frecvent utilizată în Statele Unite pentru a măsura temperatura corpului și temperatura ambientală.

Kelvin (K)

Scara Kelvin se bazează pe temperatura zero absolut, care este de -273,15 °C. Kelvin este utilizat în calculele științifice și inginerești și în fizică, unde valorile absolute ale temperaturii sunt importante.

Scala Rankine (°Ra).

Scara Rankine se bazează, de asemenea, pe zero absolut, dar, spre deosebire de Kelvin, utilizează diviziunea în grade, asemănătoare cu scara Fahrenheit. Temperatura în scara Rankine este egală cu temperatura în scara Fahrenheit plus 459,67.

Sistemul de grade Rankine este mai puțin răspândit, fiind utilizat în unele calcule tehnice și inginerești, în special în ingineria termică (mai ales în Statele Unite).